Visul,realizarea unei dorinte...

Visul,realizarea unei dorinte...

Prin aceasta formulare, Freud explica principala functie a visului.Vom vedea ca, in realitate, lucrurile sunt mai complexe, dar, in principiu, este adevarat ca visul intervine ca realizare a unei dorinte. Studiind procesul refularii, am constatat ca dorintele nesatisfacute, interzise isi gasesc salas in aceasta regiune psihica numita inconstient.Insa continuturile in discutie nu mor, ci raman active.Sunt doar exilate in adancul psihicului nostru. Astefel, pulsiunile refulate cauta sa se disipeze in afara si sa acceada la nivelul constient. Diferitele procedee psihice(refulare, cenzura) vegheaza la mentinerea lor in lacasul lor psihic. Profitand de somn si de adormirea sistemului constient, continuturile refulate se exprima prin vise. Astfel, activitatea onirica corespunde frecvent realizarilor simbolice ale dorintelor nesatisfacute. Exemplu cel mai elocvent al acestui principiu il constituie visele copiilor, care intervin in general ca o compensare a unei dorinte neindeplinite.Visele copiilor(cel putin pana la 6-8 ani) nu sunt identice cu cele ale adultilor.Ele sunt, in general, iteligibile si comprehensibile. Aceasta particularitate este legata de simplitatea copiilor si a dorintelor lor. Pentru Freud, visul in cazul copiilor este raspunsul adus unui eveniment petrecut in timpul zilei.Pentru a-l intelege, este suficient sa se compare visul cu realitatea. La adult, dar si la copii mai mri si la adolescenti, visul intervine si cu realizare a unei dorinte. Totusi, din cauza complexitatii psihice a adultului, realizarea dorintei nu poate fi directa.Se observa asadar realizarea clara a dorintei in visul copiilor si realizarea voalata a unei dorinte refulate in visul adultului. Pentru a confirma relatia vis-realizare a dorintei sau vis-ideal, Freud se refera la manifestarile curente.Prin acestea, se constata ca visul are o tonalitate pozitiva si corespunde perfect indeplinirii celor mai nebunesti sau mai indraznete dorinte.Nu exclamam “Nu este posibil, probabil ca visez!” atunci cand bucuria noastra este atat de intensa , incat ne vine greu sa credem ca e reala? Nu se spun “un sejur de vis” pentru a descrie vacantele minunate pe care le-am petrecut si nu il sfatuim pe un idealist ” sa nu-si mai ia visele drept realitate”?In limbaj, visul se articuleaza pe doua constante: aspectul minunat, ideal si aspectul ireal, care transcenda realitatea. Visul are astfel o functie de compensare evidenta.Totusi nu este vorba de a realiza pur si simplu o dorinta si deci a considera ca visul se afla la un nivel inferior a psihicului.Numeroase mecanisme actioneaza in vedera criptarii continuturilor inconstiente.Un adult care, in vis, are relatii sexuale cu un animal, de exemplu, nu doreste, in realitate, sa aiba aceasta experienta.Relatiile sexuale sunt un simbol, iar animalul un altul.Dorinta ascunsa ori situatia ce se ascunde in spatele scenariului oniric cer sa fie decodate. Celor trei functii principale ale visului definite de Freud (functia de protectie a somului, functia de eliberare de continuturile inconstiente, functia de compensare) este posibil sa le adaugam altele, care nu sunt lipsite de importanta.

"Visul" este un termen care descrie experienţa subconştientă constând dintr-o successiune de imagini, sunete, idei, emoţii şi alte senzaţii care apare, de obicei, în timpul somnului, dar mai ales în cazul tipului de somn în care ochii se mişcă (somn REM). Capacităţile cognitive, precum gândirea şi memoria, sunt secundare, persoana care doarme percepând psihic şi emoţional evenimentele petrecute în vis ca elemente reale petrecute aievea. Există o ramură a psihologiei care se ocupă cu studiul interpretării visurilor petrecute în timpul somnului. S-a demonstrat ştiinţific faptul că o fiinţă umană petrece aproximativ 6 ani din viaţă visând (ceea ce corespunde unei medii de 2 ore pe noapte). Nu se stie încă care porţiune a creierului generează visele, dacă există o singură regiune din creier care le generează, dacă sunt implicate mai multe, sau care este cu adevărat scopul viselor. In timpul somnului REM, eliberarea anumitor neurotransmiţători este complet suprimată. Drept rezultat, neuronii motorii nu sunt stimulaţi, conditie cunoscută sub nenumire de relaxare nervoasă. Această relaxare suprimă astfel mişcările necontrolate ale corpului în timpul somnului.

Evenimentele din vis sunt cel mai adesea imposibile sau foarte puţin probabile în realitatea fizică din starea de veghe, fiind simultan în afara posibiltăţii de control a persoanei care visează. Singura excepţie cunoscută este visul cunoscut sub terminologia de vis lucid, în care cei ce visează sunt conştienţi că visează, putând exercita controlul asupra diverse aspecte ale visului inclusiv a mediului din vis. Într-un vis lucid, mediul înconjurător este adesea mult mai realist iar acurateţea senzorială este mai ridicată decât în visele obişnuite.

Aceasta definiţie este preluată de pe Wikipedia .