A „corespondat” Iisus cu regele Abgar?
Intrebarea poate fi socanta pentru cititorul mai putin familiarizat cu scrierile de inceput ale crestinismului, pe vremea când mari filosofi ai bazinului mediteranean interpretau noua religie a lui Iisus Christos, fundamentând-o si dându-i sensuri doctrinare din cele mai elevate.
Toate acestea, inclusiv „povestea” noastra, se petreceau inca inainte de canonizarea Cartilor Noului Testament la exceptionalul Conciliu de la Laodiceea, din anul 364 (când deveneau sacre 26 de Scrieri: patru Evanghelii, Faptele Apostolilor si 21 de Epistole; Apocalipsa dupa Sf.Ioan Teologul a fost inclusa dupa Sinodul de la Constantinopol, din anul 692).
Arhivele secrete din Edessa
Printre gânditorii crestinismului timpuriu se numara si episcopul de Cezareea, Eusebiu (265-340). El este considerat de istoricii si filosofii crestinatatii „parintele istoriei religioase”. A scris „Istoria eclesiastica” si „Pregatirea evanghelica”; una din tezele principale ale operelor sale este aceea conform careia „in crestinism si-a gasit deplina expresie adevarul intrezarit de filosofii greci (...) Crestinismul este filosofia definitiva...” De ce facem referire la Eusebiu din Cezareea? Ei bine, acest teo-filosof al secolelor III-IV d.Ch. a avut acces la arhivele secrete ale milenarului oras-cetate Edessa – azi capitala provinciei turcesti Urfa (sud-estul Anatoliei). Din relatarile lui Eusebiu au fost aflate uluitoarele relatii dintre Iisus Christos si regele Abgar al V-lea de Edessa (15-50 d.Ch.)... Raspândirea acestor povestiri eusebiene a fost facuta prin intermediul traducerii latine a cartilor lui de catre Ruphin de Aquileia (345-410). O data latinizata „povestea corespondentei” dintre Mântuitorul nostru si regele edessian contemporan Lui, s-a declansat o avalansa de mituri colaterale, o serie de inflorituri cu mai multa sau mai putina acoperire istorica.
Pentru a intelege mai bine de ce tocmai Edessa si suveranul sau sunt la originea acestei „povesti”, trebuie sa subliniem pozitia geo-comerciala strategica a acestei cetati crestinizate de timpuriu. Era o intersectie exceptionala a drumurilor Orient-Occident, iar pe aceste trasee nu circulau numai matasuri si mirodenii, ci si legende – spun cu dreptate cronicarii timpului... Oare cum s-a declansat legatura dintre regele Abgar si Iisus? Poate ca n-am fi abordat acest subiect daca, mult mai aproape de vremurile noastre (pe la jumatatea secolului XIX), in Egiptul Inferior nu s-ar fi descoperit documente care sustin versiunea eusebiana. Cu alte cuvinte, nu numai Eusebiu din Cezareea a fost detinatorul unor informatii de exceptie, ci si unii invatati ce scriau in dialectul siriac si aramaic (o forma populara a ebraicii, limba in care propovaduia Iisus, cea inteleasa de oamenii de rând ai acelor vremuri).
Cum a ajuns suveranul Edessei sa „comunice” cu Fiul lui Dumnezeu, in perioada in care Acesta a avut existenta pamânteasca?